PS Macarie Dragoi - PREDICA PE CEAHLAU LA SCHIMBAREA LA FATA - 6 august 2014
- 10 years ago
http://www.doxologia.ro/video/predici/predica-la-schimbarea-la-fata-ps-macarie-6-august-2014
PS Macarie: „Praznicul Schimbării la Faţă nu este un eveniment exterior, ci unul lăuntric”
În cuvântul rostit după citirea Sfintei Evanghelii pelerinilor prezenţi la hram, PS Părinte Macarie a făcut legătura între sărbătoarea Schimbării la Faţă şi teologia isihastă:
hram_manastirea_ceahlau_foto_tudorel_rusu_1„Praznicul Schimbării la Faţă nu este un eveniment exterior, ci unul lăuntric, fiindcă Apostolii au fost cuprinşi de lumină în interior, de au putut să se împărtăşească din slava lui Hristos. Evangheliştii ne spun că faţa Mântuitorului Hristos a devenit mai strălucitoare decât soarele, iar veşmintele Sale mai albe decât lumina, dar Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne spun că aceste cuvinte sunt improprii, din moment ce slava lui Hristos nu poate fi exprimată în imagini create. Lumina lui Dumnezeu este necreată, din acest lucru dezvoltându-se teologia isihastă a Sfântului Grigorie Palama şi a contemporanilor săi teologi ortodocşi din secolul al XIV-lea. S-a făcut astfel diferenţa între esenţa inaccesibilă şi energia comunicabilă a Preasfintei Treimi, ceea ce numim noi har. Lumina Taborului, ne mai spune Sfântul Grigorie Palama, nu are nici început şi nici sfârşit, nu poate fi circumscrisă în timp şi în spaţiu. De aceea, ucenicii au trebuit să treacă de la trup la duh ca să-şi cureţe simţirile şi să se împărtăşească din lumina lui Hristos. Din această lumină ne împărtăşim la fiecare Liturghie, avându-L pe Hristos în mijlocul nostru, spunând de fiecare dată întocmai ca Apostolul Petru: «Bine ne este nouă, Doamne, să fim aici!»”.
În cuvântul său, Episcopul românilor din Europa de Nord a făcut referire şi o analogie între colibele de care a vorbit Apostolul Petru pe Tabor şi trupurile noastre:
„Apostolul Petru a cerut, împărtăşindu-se de lumină, să se facă trei colibe. Şi noi ne împărtăşim de lumină, însă trupurile noastre sunt colibe – nu din lemn sau din alt material, ci din carne şi os, prin aceasta arătându-se că Domnul strălucirilor trebuie să ne lumineze şi să-şi facă sălaş în coliba sărăcăcioasă a trupului nostru. ips-teofan-impartasesteNoi, prin Sfânta Împărtăşanie, Îl avem pururea pe Hristos împreună cu noi; El este cu noi şi noi suntem cu El. Zice, în acest sens, Vasile Voiculescu: «În coliba-ntunecată/ Din carne şi os lucrată,/ A intrat Hristos deodată./ Nu făclie ce se stinge,/ Nu icoană ce se frânge,/ Ci El Însuşi, trup şi sânge,/ Preschimbat pentru făptură/ Într-o scumpă picătură,/ Dulcea Cuminecătură. / Coliba cum L-a primit,/ S-a făcut cer strălucit,/ Cu boltă de mărgărit./ Şi pe ea soare şi stele/ Cu luceferi printre ele./ În mijloc tron luminos/ Şi pe el Domnul Hristos/ Care mult se bucură/ Duhul Sfânt Se alătura/ Şi acolo rămânea/ Şi acum şi pururea. Şi noi Doamne ne-am sculat/ Colibele am curăţat/ Uşi, ferestre, toate-s noi. Doamne, intră şi la noi!»”.
PS Macarie: „Praznicul Schimbării la Faţă nu este un eveniment exterior, ci unul lăuntric”
În cuvântul rostit după citirea Sfintei Evanghelii pelerinilor prezenţi la hram, PS Părinte Macarie a făcut legătura între sărbătoarea Schimbării la Faţă şi teologia isihastă:
hram_manastirea_ceahlau_foto_tudorel_rusu_1„Praznicul Schimbării la Faţă nu este un eveniment exterior, ci unul lăuntric, fiindcă Apostolii au fost cuprinşi de lumină în interior, de au putut să se împărtăşească din slava lui Hristos. Evangheliştii ne spun că faţa Mântuitorului Hristos a devenit mai strălucitoare decât soarele, iar veşmintele Sale mai albe decât lumina, dar Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne spun că aceste cuvinte sunt improprii, din moment ce slava lui Hristos nu poate fi exprimată în imagini create. Lumina lui Dumnezeu este necreată, din acest lucru dezvoltându-se teologia isihastă a Sfântului Grigorie Palama şi a contemporanilor săi teologi ortodocşi din secolul al XIV-lea. S-a făcut astfel diferenţa între esenţa inaccesibilă şi energia comunicabilă a Preasfintei Treimi, ceea ce numim noi har. Lumina Taborului, ne mai spune Sfântul Grigorie Palama, nu are nici început şi nici sfârşit, nu poate fi circumscrisă în timp şi în spaţiu. De aceea, ucenicii au trebuit să treacă de la trup la duh ca să-şi cureţe simţirile şi să se împărtăşească din lumina lui Hristos. Din această lumină ne împărtăşim la fiecare Liturghie, avându-L pe Hristos în mijlocul nostru, spunând de fiecare dată întocmai ca Apostolul Petru: «Bine ne este nouă, Doamne, să fim aici!»”.
În cuvântul său, Episcopul românilor din Europa de Nord a făcut referire şi o analogie între colibele de care a vorbit Apostolul Petru pe Tabor şi trupurile noastre:
„Apostolul Petru a cerut, împărtăşindu-se de lumină, să se facă trei colibe. Şi noi ne împărtăşim de lumină, însă trupurile noastre sunt colibe – nu din lemn sau din alt material, ci din carne şi os, prin aceasta arătându-se că Domnul strălucirilor trebuie să ne lumineze şi să-şi facă sălaş în coliba sărăcăcioasă a trupului nostru. ips-teofan-impartasesteNoi, prin Sfânta Împărtăşanie, Îl avem pururea pe Hristos împreună cu noi; El este cu noi şi noi suntem cu El. Zice, în acest sens, Vasile Voiculescu: «În coliba-ntunecată/ Din carne şi os lucrată,/ A intrat Hristos deodată./ Nu făclie ce se stinge,/ Nu icoană ce se frânge,/ Ci El Însuşi, trup şi sânge,/ Preschimbat pentru făptură/ Într-o scumpă picătură,/ Dulcea Cuminecătură. / Coliba cum L-a primit,/ S-a făcut cer strălucit,/ Cu boltă de mărgărit./ Şi pe ea soare şi stele/ Cu luceferi printre ele./ În mijloc tron luminos/ Şi pe el Domnul Hristos/ Care mult se bucură/ Duhul Sfânt Se alătura/ Şi acolo rămânea/ Şi acum şi pururea. Şi noi Doamne ne-am sculat/ Colibele am curăţat/ Uşi, ferestre, toate-s noi. Doamne, intră şi la noi!»”.